Dialoguri despre educație IV – Finanțarea învățământului preuniversitar

admin/ octombrie 29, 2017/ Uncategorized/ 0 comments

Investiția în educație – Cât? Cum? Ce? și Cine?

Centrul pentru Politici Educaționale (CPEdu), alături de Coaliția pentru Educație au organizat joi, în data de 19 octombrie 2017, începând cu ora 14:00, la Hotel Capitol, sala Royal, cea de-a patra dezbatere din seria „Dialoguri despre educație” cu tema – Investiția în educație – Cât? Cum? Ce și Cine?.

Dezbaterea a abordat tema modelelor de finanțare a educației, fiind înscrisă în calendarul de activități organizate sub egida Campaniei ”România educată” derulată de către Administrația Prezidențială.

România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la alocarea procentuală din PIB pentru educaţie, cu doar 3,1% în 2015, urmată de Irlanda (3,7%), Bulgaria şi Italia (4%). Ultimele statistici Eurostat plasează România pe ultimul loc și în privinţa sumelor cheltuite pentru educaţie pe cap de locuitor, în 2015, unde media a fost de 1.400 de euro, românii cheltuind 248 de euro.  Cu toate acestea, problema investiției în educație nu este doar una de CÂT? ci și de CUM? CE? și CINE?

Principala miză a dezbaterii modelului de finanțare a educației a fost și este cresterea capacității de bugetare cu specific în domeniul educației, atât la nivelul societății civile cât și la nivelul instituțiilor publice din domeniu. Considerăm că astfel de competențe transversale lipsesc din procesele de elaborarea a politicilor publice, fapt ce îngreunează adaptarea acestora la realitățile din teren precum și conturarea unei viziuni pentru o mai bună finanțare a educației.

Aproape 50 de profesori, experți și reprezentanți ai instituțiilor publice din educație au participat la dezbatere și, împreună am încercat să identificăm principalele dificultăți în calea îmbunătățirii finanțării precum și oportunități de dezvoltare a competențelor specifice, atât prin politici publice cât și prin eforturile specialiștilor din societatea civilă.

În deschiderea evenimentului, Daniela Alexe, președinta Centrului pentru Politici Educaționale și Daniela Vișoianu, președinta Federației Coaliția pentru Educație au prezentat proiectul „Dialoguri despre educație”, precum și premisele dezbaterii finanțării învățământului preuniversitar, de la identificarea limitelor acestuia și vulnerabilităților până la provocarea paradigmei actuale.

În continuare, Cezar Mihai Hâj, expert în educație, a prezentat concluziile analizei privind mecanismele de investiție în educație, urmată de o dezbatere cu invitații și participanții.

Plecând de la prevederile legale, analiza legii bugetului de stat și a bugetelor unităților de învățământ preuniversitar de masă și luând în considerare experiența autorului atât la nivelul administratiei publice centrale cat și în relația cu unitățile de învățământ si autoritățile locale prin intermediul proiectelor implementate, au fost identificate o serie de probleme/provocări, expuse participanților și dezbătute pe larg cu aceștia, fiind redate mai jos:

IV.1 Modalitatea de calcul a finanțării de bază

IV.1.1 În momentul de față calculul costului standard per elev nu are la bază o fundamentare adecvată scopului. În realitate costul standard se calculează plecând de la alocarea financiară generală și nu de la nevoile reale de finanțare.

IV.1.2 Costul standard per elev include și plata salariilor cadrelor didactice.

• Costul standard per elev include și plata salariilor cadrelor didactice, în contextul în care nivelurile salariale diferă în funcție de gradele didactice și vechime iar repartiția cadrelor didactice pe aceste criterii nu este omogenă la nivel național ducand la alocări peste necesar (mai ales în cazul zonelor rurale unde există multe cadre didactice suplinitoare) sau sub necesar (mai ales în zonele urbane unde există multe cadre didactice la nivel maxim de salarizare).
• Includerea plății salariilor cadrelor didactice în costul standard per elev duce la o alocare sub necesar în cazul școlilor din mediul rural cu un număr de elevi “sub efectiv”.
• Creșterile salariale neînsoțite de modificări ale costului standard per elev duc la diminuarea resurselor rămase pentru celelalte categorii de cheltuieli incluse în finanțarea de bază.

IV.1.3 Costul standard per elev nu include toate categoriile de cheltuieli necesare asigurarii desfășurării în condiții normale a procesului de învățământ.

• Tipurile de cheltuieli prevăzute de lege pentru finanțarea de bază nu includ cheltuieli importante pentru desfășurarea unui proces de învățământ de calitate. Acest lucru duce la mutarea responsabilității privind finanțarea unor cheltuieli de bază pentru funcționarea sistemului de învățământ către autoritățile locale sau chiar elevi. Astfel nu sunt incluse cărțile, publicațiile, materialele documentare, materialele de laborator și reactivii;
• Nu au fost identificate standarde nationale, conform legii, cu privire la conditiile normale pentru desfasurarea procesului de invatamant.

IV.1.4 In bugete nu pot fi identificate/incadrate distinct “cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor”.

IV.2 Reglementările privind finanțarea complementară

IV.2.1 Alocările din partea statului prin legea bugetului de stat sunt de cele mai multe ori absente sau insuficiente.

• Finanțarea complementară, deși include o serie de cheltuieli majore ce nu pot fi susținute întotdeauna de bugetele locale, nu a inclus și o alocare de la bugetul de stat.

IV.2.2 Modul de alocare a finanțării complementare nu este reglementat.

• Alocarea finanțării complementare ține de voința autorităților locale de a investi în educație. Lipsa unei înțelegeri a nevoilor unităților de învățământ din partea autorităților locale sau conflictele personale/politice între autoritățile locale și scoli duce la o serie de alocări care pot fi realizate (sau nu) pe criterii subiective.

IV.2.3 Modul de reglementare a alocărilor aferente finanțării complementare nu ține cont de caracteristicile economice ale autorităților locale.

• Pe lângă problemele existente la nivelul autorităților locale care dispun de venituri proprii, există un număr mare de autorități locale (în special în mediul rural) care nu dispun de venituri proprii suficinete pentru a susține învățământul din bugetul local. UAT-urile care nu au pe raza localității activități economice relevante au probleme în a asigura cheltuielile de funcționare a primăriilor, unitățile de învățământ fiind finanțate exclusiv din finanțarea de bază.

IV.3 Descentralizarea defectuoasă

IV.3.1 Prevederile privind atribuțiile autorităților locale în relația cu unitățile școlare sunt generale neexistând prevederi explicite în acest sens.

• Descentralizarea sistemului de învățământ a dus la o neînțelegere a împărțirii responsabilităților între autoritățile locale și școli.
• Înțelegerea de către autoritățile locale a atribuțiilor specifice educației este redusă. Această situație se regăsește în special în cazul primăriilor de mici dimensiuni unde structura de personal nu permite existența unei persoane specializate pe relația cu școlile (caz în care contabilul primăriei preia acele atribuții).

IV.3.2 Prevederile explicite din actele normative conexe sunt de multe ori neînțelese/nerespectate.

• Multe autorități locale nu cunosc toate prevederile legale conexe ce ar trebui respectate (standardele Ministerului Sănătății, ISU, ale poliției). Astfel responsabilitatea este “pasată” între școli și primării.
• Nu există mecanisme de verificare a îndeplinirii condițiilor adecvate pentru educație ce ar trebui asigurate de autoritățile locale.
• Posibilitatea obținerii autorizațiilor sanitare/de funcționare/ISU pe baza unor declarații pe proprie răspundere a conducătorilor instituțiilor duce la amânarea investițiilor în infrastructură.
• Normele vechi care vizează activitatea din școli duce la o necunoaștere/neaplicare a acestora. Ex: normele de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor.

IV.3.3 Descentralizarea parțială a dus la anomalii în buna gestionare a sistemului.

• Autoritățile locale, deși sunt nevoite să susțină financiar unitățile de învățământ, consideră ca nu au un cuvânt suficient de important în alegerea directorilor de școli, conflictele cu aceștia ducând de multe ori la blocaje.
• Descentralizarea nu a dus în mod obligatoriu la o finanțare majoră din partea autorităților locale a capitolului educație. Cheltuielile care nu intră în finanțarea de bază reprezintă sub 10% din bugetul UIP-urilor.
• Deși în atribuțiile principale ale UAT-urilor intră asigurarea desfășurarii în condiții normale a procesului de învățământ, costurile cu bunuri și servicii intră în finanțarea de bază prin costul standard per elev, la elaborarea căruia rolul MDRAP este limitat.

IV.4. Subfinanțarea învățământului preuniversitar

• 89% din execuția bugetară pe tipurile de cheltuieli incluse în finanțarea de bază este reprezentată de cheltuielile cu personalul, ceea ce lasă puțini bani pentru asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea actului didactic.
• Pregătirea profesională reprezintă 0.1% din acest buget.
• Cea mai mare categorie de cheltuieli în afara celor incluse de finanțarea de bază este reprezentată de cantine, în contextul în care de acolo vin și cele mai mari venituri.
• Contribuția generală din bugetele locale pentru funcționarea unităților de învățământ este foarte scăzută (sub 10%).

IV.5. Finanțarea de către familie a educației

• În momentul de față nu există prevederi suficient de clare (care să ducă eventual și la sancțiuni) pentru a limita tendința finanțării educației cu ajutorul părinților.
• Fondul clasei, deși este considerat ilegal de către Ministerul Educației, este în continuare folosit, în contextul în care o notă a Ministerul Educației nu are putere de lege.

IV.6 Finanțarea învățământului particular sau confesional acreditat

• Finanțarea învățământului preuniversitar particular sau confesional acreditat a dus la o presiune suplimentară asupra bugetului alocat educației, în contextul în care finanțarea acestui tip de învățământ nu a dus și la diminuare taxelor de studiu pentru elevi. Totuși, alocarea finanțării de bază pentru unitățile de învățământ preuniversitar particular sau confesional acreditat, reprezintă sub 1% din bugetul alocat pentru finanțarea de bază în cazul unităților de învățământ preuniversitar de stat.

IV.7 Realizarea și executarea bugetelor suferă de multiple inginerii financiare

• Alocările actuale ale bugetelor unităților de învățământ sunt rezultatul unor subfinanțări. În multe cazuri aceasta situație duce la alocări cu valoare 0 pentru multe categorii de cheltuieli de bază. În astfel de situații școlile sunt nevoite să recurga la inginerii financiare care nu pot duce la o bună guvernare. În multe cazuri, bunurile și consumabilele autorităților locale sunt folosite și de școli (acolo unde relația este bună – principiul bunului gospodar), iar în altele consumabilele “se transformă” în obiecte de inventar (mai ales în cazurile când există prevederi ce blochează astfel de achiziții).
• Prevederile legale privind elaborarea bugetelor nu au fost actualizate (din 2001) si nu tin cont de practicile actuale. Nu exista bugete pentru scolile arondate/fundamentari etc.

IV.8 Problema datelor

• Deși educația are date detaliate cu privire la școli, acestea încă nu sunt folosite în scopul bugetării. Mai mult, încă nu a fost identificat un mecanism eficient de verificare a acurateții datelor furnizate de către școli. Fără un set de date clare cu privire la caracteristicile școlilor, alocările financiare se vor baza întotdeauna pe criterii istorice/subiective.

IV.9 Lipsa de omogenitate și alocările financiare

• Sistemul de învățământ preuniversitar este extrem de divers din punct de vedere al organizării (număr divers de cladiri, de școli arondate), carcteristicilor (limbi predare, niveluri de învățământ, număr schimburi, nr. elevi mare/sub efectiv), a situației UAT-urilor în care sunt situate (UAT-uri cu sistem centralizat de alimentare cu apă, cu venituri proprii mari/mici, etc). Astfel, devine foarte complicată standardizarea alocărilor financiare care trebuie să țină cont de un număr foarte mare de factori care influențează costurile reale de funcționare a unei școli.

 

InfoCPEdu